În preajma Sfintelor Sărbători Pascale, militarii veterani reuniți în cadrul Asociației Militarilor Veterani și Veteranilor cu Dizabilități – „Sfântul Mare Mucenic Dimitrie – Izvorâtorul de Mir” au demonstrat, încă o dată, că spiritul camaraderiei nu se oprește la câmpul de luptă, ci continuă prin fapte concrete în sprijinul celor vulnerabili.

La data de 8 aprilie 2026, o delegație a Asociației AMVVD, a desfășurat o acțiune umanitară la Așezământul „Sfinții Mihail și Gavriil” din comuna Slobozia, județul Giurgiu.

Activitatea s-a desfășurat sub semnul empatiei și al responsabilității sociale, fiind dedicată copiilor și mamelor aflate în situații dificile.
Pentru membrii Asociației AMVVD, astfel de momente nu reprezintă doar acțiuni caritabile, ci expresia firească a unui crez: nu lăsăm pe nimeni în urmă.

La această inițiativă președintele Asociației AMVVD, Marius APOSTOL, a fost însoțit de vicepreședinții coordonatori Cristian GUȘTERE și Viorel BUJOR, directorul administrativ Nicolae PETCU, președintele Sucursalei AMVVD Teleorman, Adrian GEAC, alături de familie, domnișoara Ana GUȘTERE și alți membri și susținători ai asociației.

Un sprijin important a fost oferit de firma Contim SRL, prin reprezentantul Nicolae PETCU, care a contribuit cu produse alimentare, alături de donațiile colegilor noștri.

Prin efortul comun, au fost oferite produse alimentare, rechizite pentru copiii din etapa școlară de învățământ, sprijin material destinat familiilor aflate în dificultate.

Gestul a fost completat de implicarea directă și sinceră a tuturor participanților, reușind să aducă bucurie și speranță în sufletele celor sprijiniți.

„De fiecare dată când pășim într-un astfel de loc, înțelegem mai profund ce înseamnă, cu adevărat, lupta. Nu doar cea purtată în teatrele de operații, ci și lupta zilnică a unor mame și copii pentru demnitate, pentru siguranță și pentru un viitor mai bun.
În pragul Sfintelor Paști, sărbătoarea Luminii, a Jertfei și a Renașterii, avem datoria morală să fim mai buni, mai uniți și mai atenți la cei de lângă noi. Lumina Învierii nu trebuie să rămână doar un simbol, ci să devină faptă – o mână întinsă, un sprijin concret, o speranță oferită.
Noi, veteranii, știm ce înseamnă să depinzi de camaradul de lângă tine. De aceea spunem și astăzi, cu aceeași convingere: nu lăsăm pe nimeni în urmă.
Mulțumesc tuturor celor care au fost parte din această acțiune. Prin fiecare gest, am adus nu doar ajutor material, ci și o rază de lumină în sufletele celor încercați.
Să întâmpinăm Sfintele Paști cu credință, cu inimile deschise și cu dorința sinceră de a face bine.” – Marius APOSTOL, președintele Asociației AMVVD, ofițer în rezervă, veteran al teatrelor de operații, militar grav rănit pe timpul unei misiuni.

AMVVD transmite mulțumiri tuturor celor care au contribuit – fie prin donații, fie prin prezență – la realizarea acestei acțiuni. Într-o societate în care solidaritatea este adesea pusă la încercare, astfel de inițiative reconfirmă rolul esențial al veteranilor în viața comunității.

AMVVD înseamnă onoare, solidaritate și responsabilitate.
AMVVD înseamnă că nu lăsăm pe nimeni în urmă.
Onoare și Respect!

Astăzi, 7 aprilie 2026, la sediul Ministerului Transporturilor și Infrastructurii, delegația Asociației Militarilor Veterani și Veteranilor cu Dizabilități – „Sfântul Mare Mucenic Dimitrie – Izvorâtorul de Mir”, formată din președintele Marius APOSTOL și vicepreședintele Cristian GUȘTERE, a participat la întâlnirea oficială cu ministrul de resort, domnul Ciprian-Constantin ȘERBAN.
Într-un context în care recunoașterea meritelor militarilor români devine tot mai necesară în spațiul public, demersurile instituționale capătă consistență atunci când sunt susținute de voință și respect autentic.

Asociația Militarilor Veterani și Veteranilor cu Dizabilități – „Sfântul Mare Mucenic Dimitrie – Izvorâtorul de Mir” salută deschiderea și respectul manifestat de domnul ministru Ciprian-Constantin ȘERBAN, față de veteranii din teatrele de operații – o categorie profesională definită prin sacrificiu, loialitate și contribuție directă la consolidarea profilului euro-atlantic al României.

În urma dialogului instituțional inițiat de organizația noastră, ministrul și-a exprimat disponibilitatea de a analiza și susține un demers esențial: acordarea unor facilități de transport gratuite pentru veteranii din teatrele de operații, văduvele și orfanii acestora.
Această inițiativă vizează crearea unui cadru legislativ similar celui prevăzut de Legea nr. 44/1994 pentru veteranii de război, adaptat realităților și nevoilor veteranilor contemporani, care au acționat în teatrele de operații externe sub drapel românesc și în structurile NATO.

Propunerea înaintată către Ministerul Transporturilor și, implicit, către Guvernul României, include acordarea a 12 călătorii gratuite dus-întors (sau 24 simple) anual, la clasa I, pe calea ferată, pentru veteranii decorați, răniți, invalizi sau mari mutilați; acordarea a 6 călătorii interne gratuite anual, pe orice mijloc de transport (feroviar, auto sau fluvial), pentru veteranii din teatrele de operații; extinderea acestor drepturi către văduvele veteranilor și, în mod justificat moral, către copiii rămași fără sprijin părintesc.
Acest demers nu reprezintă o formă de privilegiu, ci o reparație morală și instituțională pentru cei care au purtat responsabilitatea unor misiuni în condiții de risc major, contribuind decisiv la credibilitatea României în cadrul structurilor euro-atlantice.

Președintele AMVVD, Marius APOSTOL – ofițer în retragere, veteran al teatrelor de operații, militar grav rănit pe timpul unei misiuni – subliniază că:
„Recunoașterea veteranilor nu trebuie să rămână la nivel declarativ. Ea trebuie să se concretizeze în măsuri clare, coerente și aplicabile, care să reflecte respectul statului român pentru sacrificiul acestor oameni.
Asociația noastră își reafirmă angajamentul de a susține, prin mijloace instituționale și dialog constructiv, toate inițiativele care contribuie la demnitatea, mobilitatea și integrarea socială a veteranilor din teatrele de operații.
Acesta este mai mult decât un proiect – este un semnal de normalitate.”

Iarna își strângea încet platoșa de gheață, ca un ostaș obosit după o gardă prea lungă, iar primăvara bătea la ușă cu degete verzi, nerăbdătoare. Într-un astfel de răstimp, când anotimpurile par să facă schimb de santinelă, mi-am spus că un weekend în Munții Bucegi ar fi mai mult decât o evadare: ar fi o respirație.

Am plecat în căutarea zăpezii și a aerului curat, dar am găsit ceva infinit mai rar, am găsit oameni. Am găsit camarazi. Am găsit acea fraternitate care nu se topește odată cu zăpada și nu se risipește odată cu vântul. Am trăit emoția revederii unor veterani ai teatrelor de operații, a unor prieteni și a unor rezerviști voluntari aflați la instruirea anuală, în cadrul Batalionului Infanterie Rezervă „Dolj”, alături de elemente ISR ale Regimentului 61 Rachete Antiaeriene „Peledava”.

Invitația la un ceai a fost, de fapt, o invitație într-un timp suspendat, acolo unde gradele se estompează, dar caracterul devine vizibil ca o hartă în relief. M-a întâmpinat maiorul Robert Nicolescu, comandantul taberei, un om care nu avea nevoie de discursuri pentru a impune respect; îl purta firesc, ca pe o uniformă interioară. În gesturile lui simple se simțea acea rigoare blândă care nu strivește, ci modelează.

Și, ca într-un joc subtil al destinului, am aflat că, în urmă cu trei decenii, pașii mei de parașutist au atins același spațiu în care tatăl său slujea sub drapel. Ca și cum timpul ar fi tras o linie invizibilă între generații, legând cerul de atunci cu pământul de acum.

Privind instruirea militarilor sub coordonarea plt.maj. Silviu Petrescu, am simțit acel freamăt familiar—ca o chemare veche, pe care nu o uiți niciodată. Instrucția era precisă, ca un mecanism de ceasornic elvețian, dar vie, ca o inimă care știe de ce bate. În fiecare mișcare se citea experiența, iar în fiecare comandă responsabilitatea pentru oameni.

Dialogul cu rezerviștii voluntari, coordonați de plt. Ion Stoica, a fost o lecție despre tăcerea care construiește. Un lider care nu ridică vocea, dar ridică standardele. Un om care decide rapid, ca un fulger disciplinat, dar rămâne neclintit ca un stejar în fața furtunii.

În timpul scurt avut la dispoziție, căci chiar și în weekend, armata nu-și dezleagă bocancii, am încercat să împărtășesc din experiența mea, adunată în „câteva decenii” de uniformă, în țară și în teatrele de operații din Balcanii de Vest, Asia și Africa. Le-am vorbit despre rostul camaraderiei, despre acea fraternitate care nu se învață din manuale, ci se scrie cu pași, cu efort și uneori cu sacrificii. Le-am vorbit și despre Asociația Militarilor Veterani și Veteranilor cu Dizabilități – Sfântul Mare Mucenic Dimitrie Izvorâtorul de Mir, despre misiunea ei de a apăra nu doar drepturi, ci demnitatea unei profesii care nu cunoaște pauză.

Timpul, în prezența camarazilor, a curs altfel, nu în minute, ci în amintiri și priviri. A fugit ca un soldat la apel, grăbit să nu întârzie, și, înainte să ne dăm seama, a venit momentul despărțirii.

Am făcut schimb de „tricouri”, un gest simplu, dar încărcat de simbol. Ca și cum fiecare ar fi plecat cu o parte din celălalt. O promisiune nerostită că drumurile noastre se vor reîntâlni, poate la Craiova, poate în alte poligoane, poate acolo unde doar militarii știu să se regăsească, în același ritm, în aceeași credință.

A fost mai mult decât o întâlnire.
A fost o punte între generații.
A fost o adunare de suflete călite în același foc.

O întâlnire între militari.
O întâlnire între olteni.

Și, mai presus de toate, o dovadă că, indiferent unde ne poartă viața, rămânem legați de același jurământ, nu ca o obligație, ci ca o identitate.

Noi suntem Veteranii și nu lăsăm pe nimeni în urmă!
Respect pentru Veterani!
Onoare și Respect!

Plt.adj.pr.Valariu Boată, Președintele AMVVD – Sucursala Craiova !

Într-un context marcat de preocupări legitime privind statutul și viitorul militarilor români, Asociația Militarilor Veterani și Veteranilor cu Dizabilități – „Sfântul Mare Mucenic Dimitrie – Izvorâtorul de Mir” (AMVVD) a desfășurat astăzi o activitate deosebit de relevantă în dialogul instituțional și asociativ, alături de militarii din cadrul Batalionului 495 Parașutiști „Căpitan Ștefan Șoverth”.

Întâlnirea a fost onorată de prezența delegației AMVVD, formată din Marius APOSTOL – președinte AMVVD, alături de Cristian GUȘTERE – vicepreședinte coordonator, Viorel BUJOR – vicepreședinte coordonator și Adrian GEAC – președinte Sucursala AMVVD Teleorman.

Activitatea s-a conturat ca un veritabil exercițiu de dialog deschis, caracterizat printr-o participare peste așteptări, numeroși militari manifestându-și interesul și chiar dorința de a se alătura demersurilor AMVVD. Această deschidere confirmă nu doar nevoia de reprezentare autentică, ci și încrederea în capacitatea noastră de a coagula interesele legitime ale militarilor.

Discuțiile au vizat o paletă largă de teme esențiale. Astfel, a fost analizată necesitatea unei reglementări coerente și echitabile care să reflecte sacrificiul real al veteranilor din teatrele de operații. S-a subliniat faptul că actualele prevederi sunt, adesea, insuficient corelate cu realitățile din teren, fiind necesară o recalibrare legislativă care să redea demnitatea și protecția socială cuvenită.
Au fost prezentate inițiativele organizației privind facilitățile și beneficiile acordate membrilor, în încercarea de a crea un ecosistem de sprijin concret – de la servicii medicale și recuperare, până la parteneriate menite să sprijine reintegrarea socială și profesională.
Într-un spirit constructiv, au fost expuse eforturile și demersurile noastre către decidenții politico-militari, cu propuneri concrete de îmbunătățire a legislației existente, urmărindu-se atât protecția socială a militarilor, cât și creșterea atractivității carierei militare.

„Interesul crescut al participanților și numărul semnificativ de noi înscrieri în AMVVD confirmă faptul că militarii caută nu doar răspunsuri, ci și o voce credibilă care să le susțină cauza.
AMVVD își reafirmă, astfel, rolul de platformă activă de reprezentare, dialog și inițiativă, într-un moment în care coeziunea și solidaritatea corpului militar devin nu doar necesare, ci esențiale pentru echilibrul instituțional și social.” – Marius APOSTOL, președinte AMVVD, ofițer în retragere, veteran al teatrelor de operații, militar grav rănit pe timpul unei misiuni.

Onoare și Respect!
Respect pentru Veterani!

Declarațiile recente ale premierului Ilie Bolojan referitoare la noțiunea de „veteran pe stil nou”, formulate în contextul participării militarilor români la misiuni externe precum cele din Bosnia și Herțegovina, au stârnit în mod legitim îngrijorare și indignare în rândul comunității militare și al organizațiilor veteranilor. Nu pentru că ar exista o problemă în dezbaterea publică a politicilor sociale sau a cadrului legislativ, ci pentru că modul simplificat și superficial în care a fost abordată tema, ignoră realitatea profundă a experienței militare în teatrele de operații.
Această afirmație nu este doar o gafă de comunicare, ci o ofensă asupra onoarei și demnității militare, a celor 31 de eroi care s-au întors în sicrie înfășurate în tricolor, celor peste 180 de militari răniți care poartă pe corp urmele războiului și cine mai știe câți au dobândit sindromul posttraumatic sau alte afecțiuni pe care încă le poartă în corp sau care le-au cauzat decesul prematur. Domnule prim-ministru ați devenit boierul care scuipă obrazul celui ce robește pt bunăstarea voastră, dar astăzi nu mai găsim un Cuza care să ne apere și aline suferința.

Reducerea statutului de veteran la o formulare de tipul „patru luni într-un teatru de operații” denaturează sensul profund al acestui statut. În realitate, participarea la o misiune militară în afara teritoriului național nu este o simplă deplasare administrativă sau o experiență temporară. Ea reprezintă asumarea deliberată a unui risc permanent, într-un mediu operațional imprevizibil și ostil, unde fiecare zi poate însemna confruntarea cu violența, cu amenințarea morții sau cu pericole pe care nici cea mai riguroasă planificare nu le poate elimina complet.

Istoria recentă a participării României la misiuni internaționale demonstrează fără echivoc acest lucru. Militari români au căzut la datorie chiar la prima lor participare într-un teatru de operații. Alții au fost răniți grav în misiuni care, pe hârtie, erau catalogate drept „de stabilizare” sau „de menținere a păcii”. Sacrificiul nu a fost niciodată condiționat de durata misiunii, ci de natura riscului asumat.

În afara riscurilor directe ale confruntării armate, militarii trimiși în teatrele de operații au trebuit să facă față unor condiții de mediu extreme și unor provocări medicale complexe. Adaptarea la climat, la altitudini sau la temperaturi severe, expunerea la agenți biologici și la boli endemice, stresul operațional continuu, lipsa somnului, presiunea psihologică a responsabilității permanente față de camarazi și populația civilă – toate acestea reprezintă realități cotidiene ale serviciului militar în astfel de misiuni.

Unii militari nu s-au mai întors niciodată acasă „sub scut”. Alții s-au întors cu răni vizibile, purtând pe corp urmele războiului. Există însă și o categorie mai puțin vizibilă, dar nu mai puțin reală: militarii care poartă și astăzi sechele psihice ale experienței de luptă, cei afectați de stres post-traumatic, sau cei a căror sănătate a fost afectată de expunerea îndelungată la mediul operațional.

De asemenea, există militari care au decedat la ani după întoarcerea din misiune, ca urmare a acumulărilor nocive generate de mediul specific operațiilor militare. În astfel de cazuri, legătura dintre sacrificiul făcut în misiune și consecințele asupra sănătății devine mai greu de perceput în discursul public, dar nu este cu nimic mai puțin reală.

Din acest motiv, statutul de veteran al teatrelor de operații nu poate fi redus la o formulă contabilă sau la o simplă unitate de timp petrecută într-un anumit loc. El reprezintă recunoașterea instituțională a unei disponibilități absolute de sacrificiu în numele statului român și al angajamentelor sale internaționale.
Onoarea nu se negociază și nici nu se împarte în categorii de marketing politic. Veteranul este veteran, iar respectul statului ar trebui să fie pe măsura sacrificiului depus.

Dezbaterile despre politici publice sunt legitime și necesare într-o societate democratică. Însă ele trebuie purtate cu respect față de realitatea faptelor și față de memoria celor care au plătit cel mai mare preț. În lipsa acestei responsabilități morale, există riscul ca discursul public să transforme experiențe de viață marcate de sacrificiu într-o simplă temă de contabilitate bugetară.

Veteranii României – fie că sunt cei ai marilor bătălii ale secolului trecut, fie cei ai misiunilor moderne din teatrele de operații – nu reprezintă categorii aflate în competiție. Ei sunt parte a aceleiași tradiții a serviciului militar și a aceleiași datorii față de stat și națiune.

Statutul de Veteran TO este reglementat prin Legea 168/2020. Nu suntem veterani „de ocazie” și nici „pe stil nou”. Suntem profesioniștii care au executat ordinele statului român în cele mai periculoase zone de pe glob, acolo unde țara ne-a cerut-o și unde dumneavoastră sau alții nu ați avut curajul să mergeți.

Această realitate merită tratată cu rigoare, cu respect și cu responsabilitate publică.

Onoare și Respect!
Respect pentru Veterani!
Noi suntem Veteranii și nu lăsăm pe nimeni în urmă!