Indignarea Veteranilor Teatrelor de Operații din Asociația Militarilor Veterani și Veteranilor cu Dizabilități ,,Sfântul Mare Mucenic Dimitrie – Izvorâtorul de Mir” a atins un prag critic după primirea deciziei de impunere a unui impozit local în cuantum de 35.766 de lei pentru „Centrul de Recuperare și Refacere pentru Veterani – Târgoviște”, destinat celor care au servit România în cele mai grele condiții. Pentru militari, ale căror venituri sunt adesea modeste, pentru oamenii care poartă în trup și în suflet urmele misiunilor din teatrele de operații, această sumă nu este doar o cifră rece într-un document administrativ, ci încă o lovitură directă în speranța că sacrificiul lor poate fi onorat printr-un proiect care să le redea demnitatea, sănătatea și echilibrul.
C.R.R.V. nu este doar al militarilor, ci al întregii societăți civile. El este gândit ca un spațiu al vindecării, al solidarității și al sprijinului real, deschis nu doar veteranilor, ci și persoanelor bolnave și celor cu nevoi speciale din mediul civil. A impozita, încă o dată, un asemenea demers cu o sumă care îl poate sufoca din fașă înseamnă, în ochii celor care au jurat credință țării, o sfidare a valorilor de respect, recunoștință și responsabilitate publică.
În acest punct, veteranii simt nevoia unui dialog, chiar și unul retoric, rostit în tăcerea documentelor oficiale, cu primarul comunei Aninoasa, Vlăduț Nicolae. Domnule primar, de câte ori ați suferit pentru cetățeni, nu din confortul unui birou, ci în fața pericolului real? De câte ori ați fost gata să vă dați viața pentru ȚARĂ, știind că poate nu vă veți mai întoarce acasă? De câte ori v-ați lăsat familia în grija incertitudinii și ați plecat să vă faceți datoria, purtând pe umeri nu doar o uniformă, ci responsabilitatea pentru siguranța altora? De câte ori ați simțit ce înseamnă să trăiești cu rănile, vizibile sau ascunse, ale unei misiuni îndeplinite cu prețul propriei liniști și al propriei sănătăți? Vă dați seama că imaginea pe care o afișați și pe care o percepe publicul este aceea de trădare nu doar față de militari dar și față de poporul căruia îi aparțin militarii Armatei și care a dat vitejii eroi ai României? Oare iubiți acest popor? Oare mai iubiți țara noastră, România, care prin aleșii ei a ales calea moralității și democrației? Oare mai sunteți alături de români? Să știți că impresia pe care o lăsați este aceea de marionetă sacrificabilă a unor grupuri meschine, care pun mai presus de orice interesul personal, avantajul imediat indiferent de efecte și costuri.
Domnule primar al comunei Aninoasa, Vlăduț Nicolae, știți cine sunt eroii României contemporane? Sunt fiii și fiicele acestei țări, cei care au ales să stea în fața pericolului pentru ca alții să poată trăi în siguranță, cei care au plecat când familiile lor au rămas acasă cu frica în suflet și speranța în rugăciune. Ei sunt cei pe care, prin aceste acțiuni, simt că îi desconsiderați și umiliți, nu prin cuvinte, ci prin decizii care apasă greu asupra unui proiect al vindecării și al demnității.
Iar întrebările nu se opresc aici, pentru că ele nu cer un răspuns administrativ, ci unul de conștiință. Când un centru al recuperării și al speranței este tratat ca o simplă linie de venit la buget, ce mesaj se transmite celor care, mâine, ar putea fi chemați să își pună viața în slujba aceleiași țări? Unde se întâlnesc, în acest caz, legea și datoria morală, și cine are curajul să le aducă din nou laolaltă în numele unei comunități care își respectă cu adevărat eroii și împotriva unor interese imobiliare meschime?
Președintele AMVVD, Marius APOSTOL, ofițer în rezervă, veteran al teatrelor de operații și militar grav rănit pe timpul unei misiuni, vorbește despre o stare de tensiune și de epuizare care nu mai poate fi ascunsă. Drumul până la Ministerul Justiției, zecile de dosare deschise împotriva AMVVD, procesele care se succed dimineața și după-amiaza, toate se adună într-un sentiment acut de nedreptate și de luptă inegală cu un sistem care pare să fi uitat pentru cine și de ce există.
„Suntem cu nervii întinși la maxim”, spune acesta, descriind nu doar o stare de moment, ci o acumulare de frustrare născută din lipsa de sprijin și dintr-o birocrație injust aplicată, care pune pe același palier asociațiile militarilor cu orice altă formă asociativă, fără a ține cont de specificul, sacrificiul și misiunea socială profundă a acestora. Iar întrebările către primarul Aninoasa rămân suspendate ca o provocare morală: este corect ca un centru al recuperării să fie tratat ca o simplă sursă de venit la buget? Este just ca un proiect care poate reda sănătate și speranță să fie împovărat până la abandon pentru a fi livrat grupurilor de interese?
Decizia de impunere este percepută de noi, veteranii, nu doar ca o povară fiscală, ci ca un semnal dureros că munca, suferințele și nevoia veteranilor de sprijin nu sunt priorități reale pe agenda publică. Dacă ridicarea acestui centru va fi abandonată, nu se va pierde doar o clădire sau un proiect, ci o șansă de a arăta că România își respectă eroii și își asumă, ca societate, grija pentru cei care au plătit un preț personal pentru siguranța tuturor.
Noi, veteranii teatrelor de operații, nu cerem milă sau privilegii, ci înțelegere!
Nu cerem favoruri, ci recunoașterea unui adevăr simplu: recuperarea, refacea și sprijinul pentru cei răniți în slujba țării sunt o datorie morală, nu o oportunitate de taxare! Interesele imobiliare meschime nu pot avea prioritate în fața noastră!
Indignarea noastră nu este un strigăt politic, ci un apel uman, adresat unei comunități întregi, pentru ca acest centru să nu devină simbolul unei indiferențe, ci al unei solidarități reale între militari și societatea civilă!
Respect pentru Veterani!
Noi suntem Veteranii și nu ne oprim aici!
Onoare și Respect!
