veteran

103 posts

ÎMPREUNĂ SUSȚINEM VETERANII!

Miercuri, 16 martie 2022, la sediul AMVVD, președintele Marius Apostol și o parte din membrii Consiliului Director au primit vizita asociațiilor C3L – SUA , Harta Viselor și a colegilor de la sucursala AMVVD Brașov.

Asociațiile C3L, cu sediul în în Asheville, Carolina de Nord, se ocupă de asistarea organizațiilor legate de asistență medicală și umanitare, dezvoltare și aprovizionare, agrobusiness, cu achiziționarea de active critice,

Cel care se ocupă de C3L, Anthony Coggiola, este un veteran al armatei americane cu peste 30 de ani de experiență într-o varietate de domenii: tehnologie, educație, asistență medicală, agricultură durabilă, gestionarea organizațiilor non-profit și guvernamentale.

Prin C3L, veteranul creează și gestionează relații strategice cu alte organizații pentru a-și valorifica talentele și expertiza colectivă, identifică, cercetează, analizează și crează noi oportunități de afaceri, alianțe, soluții și produse.

Astfel, la sediul AMVVD s-au purtat discuții despre proiectul principal, Centrul de Recuperare și Refacere pentru Veteranii (CRRV) de la Mănăstirea Dealu, Târgoviște și obiectivele asociației.

Într-o atmosferă prietenoasă, după ce s-a stabilit ca pe viitor să existe colaborare și susținere pentru finalizarea CRRV-AMVVD, s-au dezbătut și subiectele actuale despre stiuația din Ucraina și implicarea AMVVD-ului cu ajutoare și sprijin pentru refugiații ce fug din calea războiul.

La finalul vizitei, după ce au fost stabilite diverse pârghii de colaborare, veteranul


          

Împreună suntem mai puternici!

Aplicând sloganul „Împreună suntem mai puternici” încă două sucursale și-au unit forțele.
Sucursalele AMVVD Mureș și Turda au sărit în ajutorarea refugiaților ucraineni.

Donațiile primite de la colectivul ROMGAZ, Mureș președintele sucursalei Mihai Ilas a hotărât să ia legătura cu președintele sucursalei AMVVD Turda și, împreună, să trimită ajutoare pentru Centrul de Primire Refugiați din comuna Ceanu Mare din județul Cluj.

Mulțumim tuturor pentru implicare!

Refugiat urainean către membrii AMVVD Galați: „Plecăm cu un sentiment de părere de rău că nu vă putem răsplăti omenia, dar vă promit că vom rămâne prieteni”

Timp de opt zile, Igor, Marina și Ylia, au fost oaspeții noștri.

Sediul Asociației Militarilor Veterani și Veteranilor cu Dizabilități Sucursala Galați le-a fost casă temporară, asta până și-au pus ordine în gânduri și au stabilit prioritățile pentru perioada următoare.

Ne-am oferit să îi ținem cât va fi nevoie, dar ne-au spus că trebuie să meargă mai departe pentru siguranța și sănătatea lui Ylia.

La ora prânzului, cei trei prieteni din Odesa au pornit spre Brașov, dar nu înainte de a ne lua rămas bun și a ne promite că ne vom revedea, atunci când armele vor tace.

Igor a fost călit pe mare, de fapt el este un „lup de mare” și foarte greu îl impresionează ceva, dar astăzi a plecat de la noi cu lacrimi în ochi.

Am văzut lacrimile neputinței că nu poate să facă mai mult pentru copilul lui, am văzut că suferă pentru că nu este acolo, la Odesa, alaturi de ai săi, ca să își apere țara, însă decizia de a pleca a fost luată doar pentru a-i putea fi de folos băiatului, lui Ylia, care are nevoie de ambii părinți, dar mai ales de tată, care să poată întreține familia și să asigure financiar tratamentul băiatului.

Când a ieșit pe ușa sediului nostru a ținut să ne transmită: „Băieți, nu știu cum să vă mulțumesc pentru tot ce ați făcut pentru noi. Am văzut în voi umanitatea, dragostea pentru semeni, indiferent de naționalitate, ne-am simțit în siguranță alături de voi și vă dorim să aveți parte numai de lucruri minunate, iar Dumnezeu să vă călăuzească pașii în tot ceea ce veți face pe viitor. Plecăm cu un sentiment de părere de rău că nu vă putem răsplăti omenia, dar vă promit că vom rămâne prieteni.”

Aceasta a fost una dintre sutele de mii de povești ale refugiaților ucraineni. Îi dorim lui Igor, Marinei și lui Ylia, sănătate, să își găsească liniștea și să poată reveni cât mai repede acasă, la Odesa, locul unde se simt cel mai bine.

La mulți ani domnului maior (rtr.) Gheorghe MOGA la împlinirea vârstei de 99 ani!!!

Astăzi ne-am aflat în mijlocul familiei veteranului de război Gheorghe MOGA din localitatea Sebeș pentru a-l sărbători la împlinirea venerabilei vârste de 99 ani. La acest eveniment deosebit, cu o incarcatura emotionala aparte au participat domnii Dorin NISTOR – primarul municipiului Sebeș , col.( rtr.)Nicolae PANDURU- președintele filialei Alba a A.N.C.M.R.R. ,col.(rtr.) Eugen PAPES – președinte A.N.V.R. filiala Alba, preot militar lt. col.( r ) Ioan CARPINISAN veteran al T.O ,membru al sucursalei Alba a A.M.V.V.D. și plt. adj. Ioan SABAU- reprezentantul C.M.J. Alba.

Maiorul (rtr.) Gheorghe MOGA s-a născut la 09.03.1923 în localitatea Ghirbom, iar la varsta de 21 ani, la 22.05.1944 a fost încorporat la Alba Iulia la cavalerie. Instrucția de baza o face la Sebeș ca cercetaș.

Participă la campania din cel de-al doilea război mondial și ajunge cu frontul pana la Praga, in Cehoslovacia. În 1946 este lăsat la vatră și se întoarce acasă unde se confruntă cu sărăcia și greutățile acelor vremuri.

Ne-a mărturisit ca nu si-a pierdut niciodată credința în Dumnezeu, lucru care l-a ajutat să depășească toate dificultățile pe care viața i le-a scos în cale.

La mulți ani fericiți și multă sănătate brav veteran Gheorghe MOGA!!!

Daniel Ioan Albu


🇷🇴🇷🇴🇷🇴🇷🇴🇷🇴🇷🇴🇷🇴🇷🇴🇷🇴🇷🇴

Newsweek.ro – VIDEO EXCLUSIV Vama Siret, refugiați: „Nu rămânem în România. Ne e teamă că rușii vin și peste voi”

Vama Siret, noapte, burniță, îngheț. Imaginea refugiaților ucraineni este întotdeauna traumatizantă, chiar dacă, uneori, ei își ascund disperarea. Ei lasă în urmă tot ce le este familiar, casa, orașul, țara, oamenii dragi cu care interacționau zilnic și pleacă spre necunoscut.”, scrie jurnalista Adina Mutar, de la Newsweek România.

CITEȘTE MAI DEPARTE AICI

Strigăt de ajutor! „Hy, do you speak English? Can you help me”

Sunt cuvintele unei refugiate din Ucraina care a venit la voluntarii AMVVD în clipa când au ajuns cu ajutoare la un centru amenajat pentru cei care au fugit din calea războiului cu animăluțul de companie (o pisicuță speriată mai rău decât stăpâna). 
Sucursalele AMVVD din apropierea vămilor Siret, Stânca-Costești, Rădăuți-Prut, Sculeni și Albița și-au unit forțele pentru a da o mână de ajutor refugiaților din Ucraina. 
S-au format echipe de lucru pentru zi și noapte. Se lucrează aproape continuu. Primire de ajutoare, descărcat, sortat, dus acolo unde este nevoie. Se lucrează organizat împreună cu autoritățile. 
Sunt voluntari mărinimoși și vor să fie de folos pentru oamenii care au fugit de bombardamente, de moarte poate. Au răspuns prezent la orice cerere, chiar și la donarea de sânge.
Au adunat și încă adună, transportă alimente și lucruri de igenă corporală la centre special amenajate. Împart ceai cald și alte produse ambalate în vămi. Conduc refugiații la mașinile organizate pentru transportul ucrainienilor în diverse locuri, în funcție de situație. 
Au ales să ajute... Ajută refugiați, ajută autorități, ei doar ajută pentru că știu foarte bine ce înseamnă războiul. Mulți dintre ai au fost în misiuni externe, în zone de război. Știu ce înseamnă a fi eficient și ordonat. A face ce trebuie, cum trebuie. 
La AMVVD Botoșani, la ora 02.00 sună telefonul... se cere ajutor la un CENTRU DE PRIMIRE REFUGIAȚI UCRAINA. Au nevoie de diverse produse: pături, căciulițe pentru copii, șosete, medicamente pentru răceală, lapte praf, pamperși, lenjerii de pat, servețele umede, dezinfectant, șampon și gel de duș, fructe și dulciuri (unele fără gluten), chiar și conserve... Marea majoritate a produselor le au în depozit. Tocmai ce apucaseră să le descarce și să le sorteze câțiva voluntari AMVVD împreună cu coordonatorul grupului de sprijin format de câteva zile, de când cu războiul din Ucraina. 
Voluntarii încep să încarce ajutoarele într-o remorca care au găsit-o cu greu și pornesc către locația dată de autorități. 
Era noapte, ger și începuse o ușoară lapoviță. Centrul pentru refugiați dintr-o comună din Botoșani, care în urmă cu câteva ore era aproape gol, s-a umplut cu oameni speriați, înfrigurați din vama Siret. Voluntarii de la AMVVD descarcă ajutoarele și stau puțin să-și tragă sufletul. Se apropie de ei o femeie care dorește să discute cu cineva în engleză... „Hy, do you speak English? Can you help me” ... Vrea să ajungă în Germania cât se poate de repede. Are cu ea o pisicuță speriată și se teme să nu pățească ceva. Roagă să fie ajutată. Spune că are pașaport biometric și bani. Este în regulă cu tot. Vicepreședintele AMVVD Botoșani, Sorin Ioan Ciobanu, încearcă s-o liniștească și îi promite că, dimineață face tot posibilul să îi găsească o variantă pentru a merge în Germania. Mulțumește și pleacă liniștită. Și, da, dis-de-dimineață caută s-o ajute. A fost norocoasă și împreună cu autoritățile s-a găsit soluția de a ajunge în Germania. Asta-i doar o mică parte dintr-o zi a echipei sucursalei AMVVD BOTOȘANI.
La AMVVD Iași s-a cerut ajutor pentru donare de sânge. Președintele sucursalei Cătălin Dobrea a făcut apel la membrii și s-au dus către Centrul de Tranfuzii Iași. Bonurile primite vor fi donate și valorificate pentru a oferi un ajutor refugiaților din Ucraina. 
LA AMVVD Neamț se colectează diverse ajutoare pentru a putea trimite acolo unde este nevoie. Președintele sucursalei Mihai Sumănaru caută soluții pentru transportul mărfii și asigurarea pe viitor a unei „carosate” deorece vremea a început să fie dificilă și ninsoarea ne cam pune „mici probleme”. 
La AMVVD Vrancea, se face apel pentru a putea ajuta sucursalele din apropierea vămilor. Președintele sucursalei Marius Barbu încearcă să asigure bani pentru combustibilul folosit la transportul ajutoarelor către Centrele de refugiați. 
La AMVVD Bacău, președintele sucursalei Raul Simion s-a îndreptat către vama Siret să vadă cum poate ajuta. După câteva ore de muncă, stând de vorbă cu personalul altei organizații stabilește să ducă ajutoare la Centrele din Cernăuți, a doua zi. Veteran al TO știe cum să procedeze și oferă suguranță celor de la organizația MGM cu care va duce ajutoarele.  
LA AMVVD Vaslui, conducerea sucursalei a hotărât să mergă cu ajutoare și să ofere un ceai cald refugiaților din vama Albița. Au stat și au împărțit alimente și ceai, i-au îndrumat pe cei ce au reușit să scape de războiul crud.  
S-au mobilizat toate sucursalele Asociației Militarilor Veterani și Veteranilor cu Dizabilități. Veteranii și militarii înțeleg mai bine decât oricine ce înseamnă războiul și traumele cauzate de cei ce nu mai vor pace pe acest pământ. Pentru membrii AMVVD, și în special cei care au fost în zone de conflict, este o  misune care trebuie dusă la îndeplinire cu ajutorul autorităților, a populației, a tuturor celor care vor să se implice. 

    

Veteranul de război Coconel Neculai sărbătorit de AMVVD sucursala Buzău la centenar

Avea doar 19 ani atunci când, în 1941, Coconel Neculai a plecat la război: „În Cehoslovacia, la Praga, au fost lupte grele până am ajuns în Germania. Erau morții ca bolovanii. Săreai peste ei ca să înaintezi. Eu mă mir cum oi fi scăpat. Pământul era plin de morți. În 1945 ne-a adus în țară” sunt câteva din cuvintele rostite cu emoție de veteranul de război la evenimentul la care a fost sărbătorit de sucursala AMVVD Buzău.

Echipa de conducere a sucursalei AMVVD Buzău, formată din președintele sucursalei, Dan Nadoleanu, alături de vicepreședinții Bogdan Dragomir si Alexandru-Marius Baciu (de la jandarmi), nu a putut sta deoparte atunci când un erou al României, veteran al celui de-al doilea război mondial ajunge la venerabila vârstă de 100 de ani, așa că au răspuns evenimentului prilejuit de sărbătorirea centenarului unuia din puținii eroi ai Buzăului aflați încă în viață.

„Am luptat contra rușilor, apoi ne-au luat prizonieri și am luptat contra nemților. A trebuit să trecem contra nemților și am luptat până în Germania. Prima dată am luptat cu tunurile antitanc”, a spus Coconel Neculai.

Deși vremea a trecut peste domnia sa, încearcă să-și amintească evenimentele trăite în amănunt și, cu toate că a stat peste trei ani pe front, încă vorbește cu însuflețire despre evenimentele trăite: „Am luptat cu nemții până în Ardeal. Aici ne-au prins rușii și ni s-a zis să nu mai tragem că ne-am aliat cu rușii. Nu am mai tras, rușii s-au pus pe noi și ne-au tocat cu avione, bombe… trăgeau pe noi de pârâia pământul. M-a scăpat Dumnezeu. Am găsit pe marginea drumului o groapă, m-am trântit în ea, doar capul mi se vedea și uite așa am scăpat. Am mânat ce-am mânat, a venit alt stol, am ajuns într-un sat, și iar am săpat. Asta se întâmpla în 1943. În mai 1945, am venit acasă din Germania”, ne-a povestit veteranul de război.

Marcat de evenimentele frontului: ”nu știu cum am scăpat”

Nu știu cum am scăpat. Morții erau ca florile. Peste tot. Trebuia să fii atent să nu calci peste ei. Am luat capitala Ungaria și a venit căpitanul de acolo în București. Apoi, a venit înapoi și ne-a zis: „Atâta vă trebuie dacă aud pe unul că se retrage”. Noi am spus: „Ne retragem!”. Am venit în țară și ne-a ținut o săptămână. De la Târgu Jiu, ne-a pornit pe poziții. Am luptat până în Germania. Au fost lupte grele, lupte grele. Cai morți, mașini și căruțe răsturnate, oameni morți… de-un metru. Când am ajuns să intrăm în Germania, am mers un kilometru. Apoi, rușii ne-au zis că România nu are voie să intre în Germania. Intră doar America. Pe noi ne-a scos în refacere și ne instruia să ne ducă în Japonia. Dacă nu erau alea două bombe, noi nu mai veneam acasă. Cu bombele astea… a terminat Japonia și noi nu ne-am mai pornit într-acolo”, ne-a mai spus veteranul de răzoi.

Cel mai greu moment de pe front

”Cel mai greu moment a fost la Tatra. Nemții erau pe deal, iar noi pe vale. Și trăgeau de ne făceau praf. A durat o săptămână. S-au retras și apoi am înaintat și noi până în Germania. Când am ajuns în Cehia, rușii au făcut un cordon și au intrat în nemți. Scoteau ce găseau… fruntași, ofițeri, căpitani. Ce găseau îi împușcau și îi cărau cu mașinile într-o groapă. După aceea, noi am scăpat. Morți peste tot. Am multe amintiri, dar nu le mai țin minte de atâția ani. Am stat prin tranșee, numai prin gropi. Nu credeam că mai vin acasă. Câți morți erau ca bolovanii… cădeam peste ei. Credeam că o să îmi vină și mie rândul. A dat Dumnezeu să scap, m-a ferit și uite că am ajuns în etatea de astăzi. Sunt cel mai bătrân în satul ăsta, din Gherăseni (Buzău). Eu am rămas”, ne-a mai spus veteranul nostru.

Având obiecte specifice în brațe, reprezentanții sucursalei AMVVD Buzău, au onorat, prin veteranul de război Coconel Neculai înaintașii și sacrificiile făcute de aceștia pe câmpurile de luptă ale celui de-al doilea război mondial și l-au cinstit așa cum se cuvine pe cel ce, încă, ne dă o lecție de viață prin simpla sa prezență.