Viitorii militari ai Armatei României, în vizită la Centrul de Recuperare și Refacere al AMVVD de la Târgoviște

Elevii uneia dintre clasele a IX-a de la Colegiul Național Militar ,,Dimitrie Cantemir” din Breaza (județul Prahova), însoțiți de cadre didactice de la această prestigioasă școală, au poposit sâmbătă dimineața la Centrul de Recuperare și Refacere pe care asociația noastră îl construiește la Târgoviște, lângă Mănăstirea Dealu. Vizita la Centru face parte din excursia pe care bobocii liceului militar de la Breaza o desfășoară în scopul cunoașterii  trecutului școlii în care vor învăța cei patru ani. Cum această școală s-a înființat și a funcționat mai mulți ani în clădirile care vor adăposti Centru de Recuperare și Refacere a Veteranilor din Teatrele de Operații, vizita la Centru a fost una prioritară pentru colectivul de elevi, viitori militari ai Armatei României.

La Centrul de la Târgoviște, elevii și dascălii au fost întâmpinați de administratorul Vidican Dănuț care le-a prezentat proiectul Centrului și a răspuns întrebărilor elevilor care au dorit să cunoască amănunte privitoare la misiunile militarilor români în Teatrele de Operații, condițiile de tratament care vor exista în Centru și aspecte legate de veteranii Teatrelor de Operații, printre care și domnul Marius Apostol, președintele AMVVD. La finalul vizitei, elevii s-au declarat încântați de ceea ce au aflat și au văzut la Centrul AMVVD de la Târgoviște și s-au arătat interesați de a reveni, în vizită.

Actualul Colegiu Național Militar ,,Dimitrie Cantemir” din orașul Breaza s-a înființat prin Raportul nr. 418 din 1 iunie 1912, în care, ministrul de război din acea vreme, Nicolae Filipescu, cerea șefului statului să aprobe înființarea unui liceu militar la Mănăstirea Dealu. Piatra de temelie a liceului s-a pus în 4 iunie 1912, iar prin Înaltul Decret nr. 3056 din 9 iunie 1912 s-a aprobat Regulamentului Liceului Militar de la Mănăstirea Deal, prima promoție absolvind în iunie 1915. În 16 noiembrie 1916 instituția a fost evacuată în garnizoana Dorohoi, revenind la Târgoviște la 20 aprilie 1917.

La 25 octombrie 1930, Regele Carol al II-lea l-a înscris pe fiul său Mihai la acest liceu militar, fapt ce a dus la schimbarea uniformei elevilor, noile uniforme fiind asemănătoare celor din Regimentul de gardă. După cutremurul din noiembrie 1940, care a adus mari distrugeri clădirii școlii, liceul militar de la Mănăstirea Dealu s-a mutat în garnizoana Predeal pentru ca la 1 iulie 1940 să fie desființat, odată cu desființarea tuturor liceelor militare din România, și reînființat la 25 noiembrie 1949 în garnizoana Roman, apoi dizlocat, la 10 octombrie 1950, în garnizoana Predeal, respectiv la 20 octombrie 1954 în garnizoana din orașul Breaza. Inițial, liceul militar a purtat numele lui Nicolae Filipescu, întemeietorul acestuia, până la desființarea liceelor militare în 1940. De la reînființare, până în prezent poartă numele lui Dimitrie Cantemir. La 1 decembrie 1999, Liceul Militar „Dimitrie Cantemir” a dobândit statutul de Colegiu Militar Liceal.

Viitorii militari ai Armatei României, în vizită la Centrul de Recuperare, Refacere și Reabilitare al AMVVD de la Târgoviște

Datorită militarilor români, copiii afgani spun ,,Bună ziua, România!”

În cadrul misiunii la care participă în aceste momente în sudul Afganistanului, militarii bistrițeni desfășoară inclusiv activități umanitare în sprijinul copiiilor afgani, unii dintre cei mai năpăstuiți de pe planetă, pentru care, de cele mai multe ori, un pix și un caiet reprezintă prea mult pentru posibilitățile materiale ale familiilor lor. Astfel, zilele trecute, un grup de militari din cadrul Batalionului 812 Infanterie Protecția Forței ,,Șoimii Carpaților” au poposit la școala ,,Sayed Badshah” aflată în apropierea Bazei Militare Aeriene din Kandahar pentru a distribui rechizite copiilor care învață aici. La activitate a participat și ofițerul de relații publice din cadrul misiunii Resolute Support Kabul, Jackie Burton.

,,Afganistan. O țară măcinată de zeci de ani de război, de sărăcie și corupție, în care totul, de la tradiții și obiceiuri la casele de pămănt, a rămas parcă încremenit în timp. În aceste condiții educația nu constituie unul din cele mai importante puncte de interes pentru societatea afgană. Deși în ultimii ani s-au făcut progrese considerabile, peste 40 la sută din copii nu merg la școală, iar rata abandonului școlar este una foarte ridicată. Astfel, prin proiecte inițiate și implementate de către structurile CIMIC (Civil – Military Cooperation – Cooperarea Civil-Militară) ale Armatei României, în colaborare cu cele ale Armatei SUA și autoritățile guvernamentale afgane, s-a urmărit scăderea acestor cifre și îmbunătățirea accesului la educație, în special în provinciile mai sărace ale Afganistanului. Renovarea școlilor și distribuirea de rechizite sunt printre cele mai des întâlnite proiecte. O dată cu primele raze ale soarelui, plutonul 2 din cadrul Companiei 2 Protecția Forței ”Bulldog”, condusă de locotenentul Paul Hosu, s-a pus în mișcare.  Când au ajuns la școală, aceștia au fost întâmpinați de directorul școlii și de o mulțime de copii nerăbdători și curioși. Zâmbetul și entuziasmul lor te fac să uiți pentru moment de locul unde te afli, de pericolul care pândește la fiecare pas” a transmis din Afganistan, ofițerul de relații publice al Batalionului 812 Protecția Forței ,,Șoimii Carpaților” pentru mass-media militare.

Potrivit ofițerul specialist CIMIC din cadrul batalionului, căpitan Bogdan Stochiță, citat în materialul transmis din teatru de operații afgan de către ofițerul de presă al batalionului bistrițean aflat în misiune, proiectul legat de școlile afgane: ,,,Este un proiect inițiat de partea română, preluat și finanțat de către americani. Ulterior, la nivelul guvernului afgan, s-a stabilit cine se ocupă de achiziționarea materialelor, precum și modul de distribuire către școli. În acest proiect, cu valoarea de aproximativ 35000 de dolari, sunt incluse 13 școli din zona apropiată a Kandaharului. La această activitate au fost distribuite 1400 de caiete, 1400 de creioane și pixuri, 700 de ghiozdane”,

Bucuroși, copiii afgani, pentru care școala reprezintă o evadare, pentru câteva ore, din mediul familial adesea violent și plin de greutăți materiale, au mulțumit militarilor bistrițeni și au spus în cor ,,Bună ziua, România!”, emoționând românii în uniformă, la rândul lor părinți, aflați acum departe de familie și de țară.

Foto: Căpitan Andreea Bîrzu/Radu Bungărdean

Fotografia postată de Brigada 81 Mecanizată "General Grigore Bălan".

Fotografia postată de Brigada 81 Mecanizată "General Grigore Bălan".

Fotografia postată de Brigada 81 Mecanizată "General Grigore Bălan".

Fotografia postată de Brigada 81 Mecanizată "General Grigore Bălan".

Ajută-ne să îndeplinim visul veteranilor care au reprezentat România în Teatrele de Operații!

Au reprezentat  România, cu devotament și profesionalism, în Teatrele de Operații din întreaga lume, acolo unde moartea pândește la tot pasul. Pe unii destinul i-a înfrânt și s-au întors acasă acoperiți de tricolor. Alții au suferit traume fizice și psihice de neimaginat pe care și le-au ameliorat în parte, în spitale din străinătate, departe de familie și de țara pe care au servit-o ani de zile. În zilele lungi, petrecute pe patul de spital printre străini, au simțit nevoia de a fi în țară lângă familia care să-i ajute să depășească momentele cele mai grele.

Acesta este visul veteranilor din Teatrele de Operații: un centru de recuperare, reabilitare și refacere în țară, unde să-și poată ameliora suferințele fizice și psihice după întoarcerea din misiune.  Stă în puterea noastră să le îndeplinim acest vis. Ei au luptat împotriva terorismului, flagelul secolului XXI,  ajutându-ne pe fiecare dintre noi, e rândul nostru să-i ajutăm. Putem face acest lucru printr-o donație de 2 euro la numărul de telefon 8833. O sumă infimă, de care ne putem lipsi fiecare dintre noi, ajutând ca visul acestor bravi români să meargă mai departe.

Așadar, nu uitați: cu un SMS la 8833 susțineți construirea primului Centru de recuperare, refacere și reabilitare a veteranilor și veteranilor cu dizabilități din Teatrele de Operații!

Împreună susținem veteranii!

Opt ani de la înființarea Ligii Militarilor Profesioniști. La mulți ani și la cât mai multe realizări!

 Liga Militarilor Profesioniști (LMP) împlinește astăzi opt ani de existență. Organizație socio-profesională reprezentativă a Corpului SGP din Armata României, LMP a fost înființată la 17 septembrie 2010 și a devenit rapid un partener activ de dialog al MApN, a altor asociații și fundații care sprijină personalul militar și a societății civile.

Printre obiectivele LMP se numără: popularizarea faptelor de arme şi a realizărilor de excepţie pe linie profesională a membrilor asociaţi, precum şi a persoanelor ce nu deţin această calitate, dar care sprijină LMP, promovarea relaţiilor de camaraderie cu persoanele care îşi desfăşoară activitatea în afara cadrului militar, cu alte organizaţii nonguvernamentale şi apolitice și cu militarii străini aflaţi în serviciul armatelor altor state și  organizarea de concursuri pe diferite teme.

În același timp, LMP s-a dovedit a fi un partener de încredere al AMVVD, cele două structuri susținând proiecte comune legate de pregătirea profesională și de condițiile de muncă ale militarilor, respectiv de recuperarea și reabilitarea veteranilor.

La ceas aniversar urăm colegilor din LMP un sincer și camaderesc ,,La mulți ani” și cât mai multe realizări.

Împreună susținem militarii!

 

 

Omul care a şters cuvântul „IMPOSIBIL” din DEX!

Astăzi am să vă prezint un om care pretinde că a ieșit la pensie.

Omul acesta era astfel prezentat de o televiziune: ”Punctual ca un ceasornic, străbate cadenţat aleea Grădinii Verona. Nici nu-mi puteam închipui efortul de a menţine acel ritm de mers. L-am văzut de departe şi mă pregăteam să-l întâmpin. S-a prezentat protocolar întregii echipe. L-am rugat să ne scuze pentru ultimele retuşuri care mai trebuiau făcute înaintea filmării. M-a impresionat prin emoţia caldă, dar reţinută. Prin economia de vorbe nerisipite în van. Nu este obişnuit cu lumina reflectoarelor. Acţiunile sale sunt determinante doar pe câmpul de luptă. Vedeţi? Cât de mult suntem tributari unor stereotipuri? Mă aşteptam să văd un om cât un munte, cu o statură impunătoare şi glas autoritar. În locul acestei imagini, îmi apare în faţă un om mărunţel, drept, încordat ca un arc. Şi mi-am zis: cât de mult ne pot înşela aparenţele!” Asta spunea producătoarea unei emisiuni despre MARIUS APOSTOL, Președintele Asociației Militarilor Veterani și Veteranilor cu Dizabilități.

Eu vă voi spune despre acest om că suferă de mania contrazicerii. Vă veți revolta și veți spune că sunt cuvinte lipsite de respect. Ar fi așa dacă nu aș avea argumente să susțin cele scrise.

Omul Marius Apostol a contrazis în 2011 un personaj la care cei mai mulți dintre noi nici nu îndrăznesc să se gîndească, doamna cu coasa. Într-o bună zi s-a hotărât să vină neanunțată și să-i spună că a venit timpul să meargă cu ea. Ce credeți? Domnul Apostol, familist convins, nici nu a vrut să audă.

S-a apucat să o contrazică: – Măi femeie, tu crezi că eu am timp să mor, am acasă o familie și o țară care mă așteaptă, vezi-ți de drum?!

Nu a fost de ajuns acest afront adus unei femei, a mai contrazis și doctorii, care i-au spus că sunt slabe speranțe să mai meargă. Ei,aș! S-a ridicat omul precum Lazăr și a mers.

Păi, nu vă spuneam că suferă de mania contrazicerii? Acum mă credeți? Și asta nu e tot. La fiecare înaltă ușă la care a bătut în lupta sa pentru drepturile militarilor veterani, exista câte un cerber, care îi tot spunea că ceea ce doreste este imposibil. Prostii! Atunci s-a hotărât să șteargă cuvântul ”imposibil” din DEX-ul sufletului său. Și a reușit!

Acest om special, și-a luat astăzi ”la revedere” de la colegii din unitatea unde activa, spunând că de azi este în retragere.

Acum m-am molipsit eu de mania contrazicerii și voi contesta ce afirmă cu o seninătate aparentă. Păi, cum să crezi așa ceva?

Omul acesta care s-a luptat pentru drepturile alor săi, atunci când societatea încă mai respecta armata, să renunțe?

Vă contrazic, domnule Apostol, nu veți putea renunța niciodată la lupta pentru camarazii dumneavoastră. Spun asta pentru că vă cunosc! Omul care resimte fizic orice jignire adusă militarilor, care luptă pentru înființarea unui Centru pentru recuperarea militarilor veterani și veteranilor cu dizabilități, care pierde mai multe ore dintr-o zi pentru asociație decât pentru familia sa, nu poate fi capabil să renunțe.

Vă contrazic! Acum, când societatea civilă ne pune la zid, sunt sigură că veți continua să fiți mai bolnav de mania contrazicerii și veți lupta cu mai multă forță pentru drepturile celor care v-au rămas în suflet, marea familie a militarilor. Ne aveți alături pe noi membrii Asociației Militarilor Veterani și Veteranilor cu Dizabilități, aveți alături o soție și o familie minunată.

Omul care a scos cuvântul ”imposibil” din DEX-ul sufletului său nu va fi niciodată în retragere!

Mai degrabă cred că va spune ”Pe aici nu se trece”!