galati

5 posts

Împreună suntem mai puternici! 2,2 tone de fructe, de la Banca pentru alimente, vor ajunge la familiile nevoiașe din zona Moldovei

Activități Articole

Nu este străin de noi să ajutăm. O facem mereu, dezinteresați de orice beneficiu și mai ales în timpul nostru liber.

Astfel, cu sprijinul sucursalei AMVVD Galați (n.n. – președinte Adrian Baccela) care are un contract de colaborare cu Asociația Banca Regională pentru Alimente, am reușit să avem 2,2 tone de nectarine pentru familiile nevoiașe din zonele Neamț și Bacău.

Asociația Militarilor Veterani și Veteranilor cu Dizabilități ”Sf.Mare Mucenic Dimitrie – Izvorâtorul de Mir” – sucursala Bacău (n.n. – președinte Raul Simion) a ridicat cantitatea de fructe pentru a putea ajuta mai mulți copii și bătrâni ce soarta le-a oferit un trai mai puțin bun, plin de neajunsuri.

Și pentru că v-am obișnuit deja cu faptul că suntem o familie, și întotdeauna lucrăm împreună, două sucursale AMVVD Bacău și Neamț au plecat în localitatea Dobreni din județul Neamț, spre așezământ, pentru a distribui ajutoarele la copiii nevoiași, ajutați la transport de patronul firmei Di Livio Impex SRL, dl Liviu Rusu.

Iar pentru că știm că Biserica şi Armata sunt cele mai vechi instituţii ale poporului român, se bucură şi astăzi de cea mai mare încredere în societate, fiind instituţii-simbol ale naţiunii române, veteranii T.O. din AMVVD Bacău au luat legătura cu trei preoți care ajută de fiecare dată familii nevoiașe, bătrâni dați uitări, copii ce sunt defavorizați de soartă să le ofere ajutoate.

Unul dintre ei – preotul paroh Ioan Pleșcău, cel care pe lângă biserica „Sfântul Dumitru” din cartierul Narcisa – Bacău, a reușit să ridice și un așezământ social-filantropic, care găzduiește și o cantină socială – a și început distribuirea.

Urmează să mai distribuim și mâine la o biserică, la care se aşează la masa, la fiecare prânz circa 200 de bătrâni necăjiți. Și nu ne vom opri aici cu activitățile caritabile care reușesc, de fiecare dată, să ne aducă mulțumire în suflet. ÎMPREUNĂ SUNTEM MAI PUTERNICI

De ZIUA CIMIC am sărbătorit împreună, veterani și civili, încă o reușită

Activități Articole Important

Ieri și astăzi sunt două zile importante pentru noi – militari, fosti militari, veterani și civili. Am sărbătorit ieri Ziua Veteranilor de Război, astăzi sărbătorim alte trei mari evenimente: Ziua Infanteriei, „Regina Armelor”, Ziua Logisticii Militare și Ziua Cooperării Civili-Militari (CIMIC), în felul nostru.

Ne-am respectat eroii făcând curat acolo unde își au locul de veci și aprinzând o candelă la căpătâiul lor, depunând o floare, dar ne-am și serbat, așa cum am putut, veteranii de război ce au dat o filă de istorie României.

Dacă a fost mult sau puțin nu contează, contează că am reușit ca voluntari să aducem recunoștința noastră celor care au trăit și plătit cu sânge libertatea și pământul țării.

Am fost uniți, atât noi membrii AMVVD, cât și civilii care ni s-au alăturat sau ne-au cerut ajutorul pentru a continua activitatea umanitară.

Astfel, patru sucursale AMVVD – Bacău, Galați, Botoșani și Iași – împreună cu Asociația „Valoare Plus” au oferit cantități considerabile de ajutoare pentru cei ce acum trăiesc clipe de coșmar, se ascund din cauza bombardamentelor, încearcă să fugă din calea războiului.

Poate că nu-i mult, dar este ceva decât nimic. Nu sunt vorbe, sunt fapte…. Nu ne lăudăm, ci vrem să mulțumim tuturor celor care cred în noi. Mulțumim Asociației „Valoare Plus”, mulțumim firmei Niran Co. Products SRL, mulțumim colegilor de la AMVVD BACĂU, AMVVD GALAȚI, AMVVD BOTOȘANI, AMVVD IAȘI, vă mulțumim vouă, tuturor oamenilor cu suflet mare care au înteles, încă o dată că, DAR din DAR se face RAI și că, în viață contează FAPTELE, NU VORBELE!

ÎMPREUNĂ SUNTEM MAI PUTERNICI, ÎMPREUNĂ REUȘIM SĂ AJUTĂM, SĂ DĂRUIM, SĂ FIM MAI BUNI, SĂ ADUCEM SPERANȚĂ PE CHIPUL OAMENILOR NECĂJIȚI!

AMVVD Galați și alte două asociații răspund, împreună, cererilor de ajutor venite din partea unor ONG-uri din Odesa

Activități Articole

Trei asociații gălățene și-au dat mâna pentru a face bine și a aduce o rază de speranță copiilor cu dizabilități, instituționalizați în două orfelinate, dar și militarilor ucraineni răniți și care sunt tratați în spitale militare din Odesa.

În weekend-ul ce a trecut, noi, Asociația Militarilor Veterani și Veteranilor cu Dizabilități Sucursala Galați, Asociația Voluntarilor Gălățeni și Asociația Masa Rotundă 12 ne-am întâlnit și am stabilit cum putem să răspundem pozitiv cererilor de ajutor venite din partea unor ONG-uri din Odesa.

Am consultat listele cu materiale necesare, ne-am stabilit bugetul și ne-am pus pe treabă, astfel că duminică eram pregătiți pentru un nou transport către Odesa.Luni am pornit la drum. Traseul deja îl știam. Nu era prima dată când mergeam spre Odesa. Cunoșteam toate obstacolele, toate barajele, toate filtrele de pe traseu. Numerele de înmatriculare de România sunt bine primite acolo, sunt ca o oază de speranță. Pe unde treceam, toți ne făceau cu mâna și ne salutau respectuos.

Spre ora prânzului am ajuns la Odesa, iar prima oprire am făcut-o la orfelinatul de fete cu probleme psihice. Cele 80 de fete găzduite aici au vârsta între 4 și 33 ani. Înainte de război erau îngrijite bine, acum autoritățile au fost nevoite să improvizeze un spațiu într-un buncăr aflat la subsolul unei clădiri. Nu este cine știe ce, dar măcar le oferă o protecție.

A doua oprire a fost făcută la Orfelinatul Nr.1 din Odesa. De fapt, doar numele a rămas pentru că cei 89 de copii cu dizabilități, cu vârsta între 2 săptămâni și 14 ani, sunt adăpostiți într-un buncăr din oraș. Am întrebat de ce, iar medicii și ingrijitorii ne-au spus că au luat această decizie ca o măsură preventivă, deoarece 30 dintre copii nu pot fi mutați imediat, în cazul unui atac asupra orașului, ei depinzând de aparatele de oxigen.

Imaginile neputinței sunt groaznice. Am ieșit afară cu ochii în lacrimi și ne-am promis că vom continua să îi ajutăm.

Ultima oprire am făcut-o la un spital de campanie ce urmează să se operaționalizeze pentru răniții din Nikolaev. Am lăsat ce am avut pregătit pentru ei și am plecat. Am evitat pozele aici, deoarece militarilor le este teamă pentru siguranța familiilor lor, însă, una au fost de acord să o facem, dar,din respect pentru dorința lor o vom anonimiza. Le-am înțeles îngrijorarea și nu am insistat. Dacă vă întrebați în ce a constat transportul cu ajutoare, ei bine aflați că celor două orfelinate și spitalului militar le-am dus peste 3000 kg de bunuri (alimente, dulciuri, haine, obiecte de igienă personală și pături), dar și medicamente, perfuzoare, pansamente și alcool sanitar.

Spre seară ne-am întors către vamă. Am lăsat în urmă un oraș schimbat, pregătit să facă față la ce este mai rău. Farmecul Odesei de altă dată a dispărut, dar speranța locuitorilor încă animă străzile, la anumite ore din zi.

Vom continua să îi ajută, așa cum îi ajutăm și pe cei nevoiași de acasă, iar pagina noastră de Facebook stă mărturie în acest sens.

AMVVD GALAȚI

AMVVD GALAȚI: Astăzi am primit noi oaspeți din Ucraina

Activități Articole Diverse Evenimente

Sunt tineri, au vârsta cuprinsă între 9 și 18 ani și sunt o parte dintre membrii lotului de juniori al Ucrainei, la kaiac-canoe.

Cei 17 tineri și doi adulți sunt din regiunile Kiev, Nikolaev, Odesa și Dnipropetrovsk, iar până au ajuns în România au trecut printr-o adevărată provocare. Fiecare dintre ei a fost adus de un părinte la Odesa, locul unde s-au întâlnit cu toți, apoi au plecat spre Orlovka, de unde au trecut în România, pe la Vama Isaccea. Cealaltă jumătate a lotului a reușit să iasă din țară prin vama cu Polonia, dar au stabilit să se revadă peste câteva zile în Portugalia, unde sunt așteptați într-o tabără de antrenament.

Ne spuneau că sunt cu gândul la părinții lor, care au rămas acasă să înfrunte agresorul, dar încearcă să se bucure de orice moment petrecut împreună.

I-am întrebat ce ne pot spune despre antrenorul lor, iar atunci parcă s-au luminat. Bucuroși ne-au spus că sunt antrenați de campionul mondial și dublul campion olimpic (Londra-2012 și Rio de Janeiro-2016), Iurly Cheban, care este în Germania și îi va aștepta în Portugalia, dar în noua lor aventură sunt însoțiți de Andrei, fratele lui Iurly.

Cum au intrat în sediul nostru și-au ales imediat paturile. Am separat fetele de băieți, le-am arătat locurile de joacă ale sălii noastre, le-am oferit conexiunea la internet și leptopuri, să poată comunica cu familia, apoi i-am pus să își aleagă din hainele primite din Spania, de la ALCEBO Consultares, prin intermediul Asociației Voluntarilor Gălățeni. Erau așa de bucuroși de parcă erau într-un mall, la cumpărături, iar noi ne-am bucurat pentru bucuria lor.

Spre seară, după masă, ne-am așezat puțin la povestit. Ne-au spus cum a fost, ce au simțit și ce simt acum și care sunt gândurile lor. Aceasta a fost interacțiunea cu noii noștri prieteni ucraineni, copii care s-au văzut prinși în nebunia adulților.

Încheiem postarea noastră nu înainte de a-i mulțumi Irinei, un voluntar cu sufletul mare, aflată în Vama Isaccea și care s-a dat peste cap să îi ajute și să le găsească un transport către Galați.

Felicitări, Irina, pentru dragostea ta față de semeni!

AMVVD GALAȚI

Refugiat urainean către membrii AMVVD Galați: „Plecăm cu un sentiment de părere de rău că nu vă putem răsplăti omenia, dar vă promit că vom rămâne prieteni”

Activități Articole Evenimente

Timp de opt zile, Igor, Marina și Ylia, au fost oaspeții noștri.

Sediul Asociației Militarilor Veterani și Veteranilor cu Dizabilități Sucursala Galați le-a fost casă temporară, asta până și-au pus ordine în gânduri și au stabilit prioritățile pentru perioada următoare.

Ne-am oferit să îi ținem cât va fi nevoie, dar ne-au spus că trebuie să meargă mai departe pentru siguranța și sănătatea lui Ylia.

La ora prânzului, cei trei prieteni din Odesa au pornit spre Brașov, dar nu înainte de a ne lua rămas bun și a ne promite că ne vom revedea, atunci când armele vor tace.

Igor a fost călit pe mare, de fapt el este un „lup de mare” și foarte greu îl impresionează ceva, dar astăzi a plecat de la noi cu lacrimi în ochi.

Am văzut lacrimile neputinței că nu poate să facă mai mult pentru copilul lui, am văzut că suferă pentru că nu este acolo, la Odesa, alaturi de ai săi, ca să își apere țara, însă decizia de a pleca a fost luată doar pentru a-i putea fi de folos băiatului, lui Ylia, care are nevoie de ambii părinți, dar mai ales de tată, care să poată întreține familia și să asigure financiar tratamentul băiatului.

Când a ieșit pe ușa sediului nostru a ținut să ne transmită: „Băieți, nu știu cum să vă mulțumesc pentru tot ce ați făcut pentru noi. Am văzut în voi umanitatea, dragostea pentru semeni, indiferent de naționalitate, ne-am simțit în siguranță alături de voi și vă dorim să aveți parte numai de lucruri minunate, iar Dumnezeu să vă călăuzească pașii în tot ceea ce veți face pe viitor. Plecăm cu un sentiment de părere de rău că nu vă putem răsplăti omenia, dar vă promit că vom rămâne prieteni.”

Aceasta a fost una dintre sutele de mii de povești ale refugiaților ucraineni. Îi dorim lui Igor, Marinei și lui Ylia, sănătate, să își găsească liniștea și să poată reveni cât mai repede acasă, la Odesa, locul unde se simt cel mai bine.