AMVVD Asociația Militarilor Veterani si Veteranilor cu Dizabilitati Sf. Mare Mucenic Dimitrie Izvoratorul de Mir

IMNUL SUFLETELOR

Asociația Militarilor Veterani și Veteranilor cu Dizabilități „Sfântul Mare Mucenic Dimitrie-Izvorâtorul de Mir” (A.M.V.V.D.) a hotărât cu ceva timp în urmă să organizeze pentru tinerii intituționalizați, beneficiari de măsură de protecție/plasament în cadrul serviciilor sociale componente ale Centrului teritorial pentru Protecția de tip familial Roșiori de Vede, Teleorman, din cadrul Departamentul de Asistență Socială „Sfântul Ierarh Calinic de la Cernica” din orașul Roșiori de Vede, Episcopia Alexandriei și Teleormanului  o mini vacanță plină de activități, în mare parte, cu specific militar.

De această dată, activitatea a fost una în care câțiva membri A.M.V.V.D. au combinat sufletul și dorința de a oferi cu cinstirea credinței și a meseriei pe care au îmbrățișat-o ani buni, jurând credință și apărarea păcii, chiar și cu prețul vieții.

O ediție junior în care toți au avut un rol, un rol de părinte sau de copil, un rol de militar sau de artist. Au avut trei zile de „luptă” cu tristețea și amărăciunea vremurilor pentru a câștiga războiul și a sădi mulțumirea în sufletele tuturor, în egală măsură.    

PRIMA ZI, începutul îmbrățișărilor de neuitat

A.M.V.V.D.  vineri, 28 iulie 2022, a primit, în curtea Centrului de Refacere și Recuperare pentru Veterani (C.R.R.V.), de lângă Mănăstirea Dealu, 29 de tineri intituționalizați, de la Centrul teritorial pentru Protecția de tip familial Roșiori de Vede, Teleorman, pentru a le oferi 3 zile de neuitat, cu program încărcat, cu lecții de patriotism, cinstirea Imnului Național, prim-ajutor sau supraviețuire în caz de necesitate,  armată și folosirea unei arme pentru a trage la țintă, expunerea în câteva rânduri a ceea ce au învațat despre  istorie, armată și veteranii T.O. Le-au arătat exponatele din curtea C.R.R.V. și le-au explicat fiecare fotografie de pe panouri. După aceea, ajutați de edilul Primăriei Aninoasa, au vizionat un film la Centrul Cultural Aninoasa și spre final vizitarea și cazarea la Mănăstirea Viforâta.

ZIUA IMNULUI – „Imnul sufletelor”

A urmat ziua de 29, sărbătorirea Zilei Imnului Național, o zi plină de emoții și păreri. Toți au avut un rol. Tinerii au purtat drapelul pe umeri aducându-l în fața veteranilor. Alături de primarul comunei Aninoasa, Vlăduț Nicolae, copiii, veteranii, educatorii îndrunători, duhovnicul adolescenților și toți cei care au fost prezenți în curtea C.R.R.V-ului au cântat Imnul și au ascultat micii artiști recitând poezii. Într-un timp scurt, împreună, au reușit să creeze o activitate ce nimeni nu o poate uita. „Pentru mine Ziua Imnului înseamă mândria de a fi român. (…) Astăzi, pentru prima dată am participat la festivitatea Zilei Imnului Național. A fost o zi plină de emoție și m-am simțit important în adâncul sufletului meu (…)”

A existat dorința de a arăta că doar împreună, cu iubire, putem avea un trai mai bun, putem să ne respectăm valorile naționale, istoria, imnul și tricolorul, copiii și eroii acestui neam. Împreună putem să construim, putem să păstrăm onoarea și respectul tuturor generațiilor. „Sunt mândru că am putut să recit câteva rânduri. Am avut mari emoții. Am văzut cu eu, copil, sunt privit cu iubire ca un artist”  

Apoi a fost lecția de prim ajutor, o lecție predată de un veteran al teatrelor de operații în care un „copil supraviețuitor al vremurilor” a concluzionat: „(…) Forțele Armate Române mă fac să mă simt în siguranță (…) Am încredere în militari (…)”

  Au urmat vizitele la Curtea Domneasca, Turnul Chindiei, Grădina Zoologică și o plimbare pe lângă Lacul Chindia din Târgoviște. Ne-am întors la C.R.R.V. iar seara a fost focul de tabără.

 ULTIMA ZI – emoții , entuziasm și lacrimi

Cu ajutorul Asociației Ghost Regiment, copiii au avut parte de un concurs AIRSOFT. Au ascultat cu atenție instructajul și au învătat să țină o armă în mână, să tragă la țintă.  Echipa de instructori airsoft a pregătit tintele și s-a dat startul concursului mult așteptat.

Între timp unii tineri finalizau lucrările pentru concursul de referate și lucrări istorice. Timpul se scurgea cu repeziciune…. A urmat premierea pentru cele două concursuri și ultima masă împreună cu veteranii din A.M.V.V.D. Se apropia despărțirea. Cel mai greu lucru! S-au făcut fotografii, au fost îmbrățișări și lacrimi. „Cum să nu fiu trist când mă gândesc că trebuie să mă întorc acolo. Aș vrea să rămân aici cu voi.”, „la anul am să vin să vă vizitez, îmi permiteți?”, „plâng pentru că nu o să mai fim împreună. Vă iubesc!”

Bucuria s-a transformat în tristețe. În curtea centrului s-a instalat liniștea. O liniște apăsătoare. O liniște care doare, doare al naibii de tare. De ce viața este atât de crudă? De ce nu avem puterea să facem mai mult pentru copiii acestui neam?

Purtăm în suflete răni adânci… răni ale războiului și ale neputinței. Oare vom avea unde și cum să le tratăm, vom găsi vindecarea?

Până să găsim rezolvare spunem doar că ÎMPREUNĂ SUNTEM MAI PUTERNICI și, nu uitați, camarazii (prietenii) nu lasă pe nimeni în urmă!

AMVVD mulțumește, și pe această cale, edilului comunei Aninoasa – Vlăduț Nicolae și maicii starețe de la Mănăstirea Viforâta – , preotului PALAMARU GABRIEL – SIMEON de la Parohia Prodromița „Sf. Ierarh Calinic Cernicanul” educatorilor îndrumători GABI ELISABETA MIRICĂ, IRINA DINU și MARIAN PITICU   pentru că ne-au fost alături și ne-au înțeles, dar și celor 29 de copii intituționalizați, beneficiari de măsură de protecție/plasament în cadrul serviciilor sociale componente ale Centrului teritorial pentru Protecția de tip familial Roșiori de Vede, Teleorman, din cadrul Departamentul de Asistență Socială „Sfântul Ierarh Calinic de la Cernica” din orașul Roșiori de Vede, Episcopia Alexandriei și Teleormanului care ne-au oferit zâmbete, căldură, iubire și clipe de neuitat.

Rânduri pentru voi, urmașii noștri – nu uitați să învățați din fiecare lecție.

Trăiești viața așa cum îți dorești și înveți din fiecare lecție. Te atașezi, îndrăznești mai mult sau mai puțin, dar de fiecare dată îți dorești să fii un om împlinit.

Începi împreună cu ei să clădești. Reușești să faci ce ți-ai propus și să te bucuri pentru reușită. Apoi vine ziua când trebuie să decizi pentru ultima dată.  O zi grea care îți lasă un gol în suflet pentru că ai vrea ca toți să fie câștigători, în sufletul și mintea ta așa sunt. Încerci să-ți ușurezi situația și lași pe alții să hotărască. Oare e cinstit?

Ai trăit o poveste și știi că ai trăit această poveste cu mulțumiri sufletești. În ultima zi, realizezi că vine un sfârșit pe care nu-l vrei. Tristețea îți cuprinde sufletul, dar nu poți să lași să se vadă. Ai învățat acum câțiva ani, de la militarii veterani din A.M.V.V.D., că oricât de dureros ar fi trebuie să mergi înainte. Îți înghiți lacrimile durerii, strângi din dinți și zâmbești. Doare, dar fii sigur/ă că după asta vine un nou început.

De asta vor fi sfârșituri și vor fi începuturi. Vei spune că sunt emoții și sunt oameni, că sunt trăiri și lucruri pe care nu ai cum să le uiți. Viața este o continuă provocare, e un cerc al experiențelor pe care vrei din când în când să-l remodelezi, să-l transformi și să-l fixezi pentru totdeauna.

 Sfârșiturile însă sunt și ele bune la ceva: te fac să gândești altfel, să evoluezi, să te atașezi mai mult, să fii tu.

Ești atipic/ă și răzvrătit/ă. Nu asculți ordine și ești necontrolabil/ă, ești căpos/ă și direct/ă. Și astea nu sunt calități pentru oamenii care au reușit să se lase modelați de un sistem militar.

Îți dai seama că ești puțin diferit și că nu înțelegi anumite lucruri. Nu le înțelegi pentru că libertatea vieții trăite este altfel decât a lor. Ai în minte și în suflet același scop, dar gândirea-i diferită.

De câteva zile mă macină un gând. Mă trezesc și-l am în cap. Sunt tulbure și fără energie. Încerc să gândesc și să mă urnesc și totuși acel gând nu-mi dă pace. De ce ne este atât de neîndurat să alegem simplu, omenește, cu sufletul?

Uităm de cele mai multe ori că simpla calitate de OM, scoate la iveală ființa aceea luminoasă, bună, tandră, pe care de multe ori o ascundem cât mai departe de ochii celorlalți, probabil de frica de a nu fi considerat prost. Da, de frica de a nu părea sensibili. Ne-am închis de bună voie în cușca din care nimeni în afară de noi nu ne poate da drumul vreodată.

Unii dintre noi mai avem o boală numită speranță. În ziua de mâine, în mai bine, în mai frumos… Dar pentru asta trebuie să facem ceva, să ne mișcăm toate degetele, să ne mișcăm mâinile, picioarele, corpul și să facem ce avem de făcut nemaiașteptând nimic de la nimeni.

Dacă vrem frumos nu este suficient să ne oprim să admirăm ceva, ci trebuie să creăm la rândul nostru frumos. Trebuie să deschidem ochii și să iubim!

Un singur gând de lumină schimbă totul. Un singur zâmbet aduce liniște și fericire, iar totul prinde viață.

Și, totuși, de noi depinde pasul următor pentru că viața este o poveste. Pentru că fiecare poveste are un sfârșit.

 În viață însă, fiecare sfârșit are un nou început! 

P.S. – acest titlu aparține unui copil intituționalizat de la Centrul teritorial pentru Protecția de tip familial Roșiori de Vede, Teleorman, din cadrul Departamentul de Asistență Socială „Sfântul Ierarh Calinic de la Cernica”.

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Un gând despre “IMNUL SUFLETELOR”