Timp de opt zile, Igor, Marina și Ylia, au fost oaspeții noștri.
Sediul Asociației Militarilor Veterani și Veteranilor cu Dizabilități Sucursala Galați le-a fost casă temporară, asta până și-au pus ordine în gânduri și au stabilit prioritățile pentru perioada următoare.
Ne-am oferit să îi ținem cât va fi nevoie, dar ne-au spus că trebuie să meargă mai departe pentru siguranța și sănătatea lui Ylia.
La ora prânzului, cei trei prieteni din Odesa au pornit spre Brașov, dar nu înainte de a ne lua rămas bun și a ne promite că ne vom revedea, atunci când armele vor tace.
Igor a fost călit pe mare, de fapt el este un „lup de mare” și foarte greu îl impresionează ceva, dar astăzi a plecat de la noi cu lacrimi în ochi.
Am văzut lacrimile neputinței că nu poate să facă mai mult pentru copilul lui, am văzut că suferă pentru că nu este acolo, la Odesa, alaturi de ai săi, ca să își apere țara, însă decizia de a pleca a fost luată doar pentru a-i putea fi de folos băiatului, lui Ylia, care are nevoie de ambii părinți, dar mai ales de tată, care să poată întreține familia și să asigure financiar tratamentul băiatului.
Când a ieșit pe ușa sediului nostru a ținut să ne transmită: „Băieți, nu știu cum să vă mulțumesc pentru tot ce ați făcut pentru noi. Am văzut în voi umanitatea, dragostea pentru semeni, indiferent de naționalitate, ne-am simțit în siguranță alături de voi și vă dorim să aveți parte numai de lucruri minunate, iar Dumnezeu să vă călăuzească pașii în tot ceea ce veți face pe viitor. Plecăm cu un sentiment de părere de rău că nu vă putem răsplăti omenia, dar vă promit că vom rămâne prieteni.”
Aceasta a fost una dintre sutele de mii de povești ale refugiaților ucraineni. Îi dorim lui Igor, Marinei și lui Ylia, sănătate, să își găsească liniștea și să poată reveni cât mai repede acasă, la Odesa, locul unde se simt cel mai bine.
