AMVVD Asociația Militarilor Veterani si Veteranilor cu Dizabilitati Sf. Mare Mucenic Dimitrie Izvoratorul de Mir

LA TAIFAS cu VETERANII din A.M.V.V.D. ce sunt prezenți ANUL ACESTA LA PARADA ZILEI NAȚIONALE – ROBERT JUGĂNARU

DISTRIBUIE

„Noi cei din linia întâi”

Cuvântul „veteran” pentru mulți poate înseamnă ceva obișnuit, ceva normal, ceva simplu ori nimic. Pentru noi, cei care știm cum e să fii VETERAN și să lupți împotriva „răului”, să aperi interesele naționale, țara și poporul în care te-ai născut și ai crescut înseamnă VIAȚĂ, SPERANȚĂ, CURAJ ȘI RESPECT. 

Pe 1 Decembrie din partea Asociației Militarilor Veterani și Veteranilor cu Dizabilități vor defila iar sub Arcul de Triumf VETERANI ai Teatrelor de Operații.

Comandantul detașamentului AMVVD este prim-vicepreședintele asociației, Robert Jugănaru, veteran al Teatrelor de Operații.

Stând de vorbă cu el am aflat că urmează citatul lui Benjamin Mays: „În viață nu e o tragedie faptul că nu-ți atingi scopul. Adevărata tragedie e să nu ai unul”, consinderându-l a fi cel mai bun citat motivațional.

Apoi, Robert a continuat melancolic povestea vieții lui, săturat fiind de poziția unor camarazi și cetățeni care fac tot felul de afirmații nejustificate, de a confunda îndatoririle jurământului depus la început de carieră, tratatele și alianțele cu mercenariatul. A avut o viață plină, o viață care deși începută devreme, i-a răsplătit ambiția și preseverența, o viață în care a învățat să facă haz de necaz, să se înarmeze cu răbdare față de cei care au mintea scurtă sau nu vor să vadă că a fi militar de carieră, fie el și MAI, înseamnă a servi Patria.

Stând la taifas cu veteranul, acesta a povestit (într-un mod ironic) viața de APV-ist, dându-le un răspuns celor care cred că veteranii teatrelor de operații ce au fost în misiunii internaționale s-au dus „într-o vacanță all inclusive” plătită.

„Legat de mine am muncit de la 19 ani când am devenit tânăr sergent major. Țin minte că în data de  27.09.1997 ploua cu găleata la avansare. Oricum pe atunci militarii în termen erau mai mari ca mine, căci armata se făcea la 18 de ani. Am deținut în MAI cam toate pozițiile: șef depozit, subofițer pază, responsabil PSI și protecția muncii, ofițer achizitii, ofițer intervenția, comandant de pluton, șef birou, șef serviciu. Acum am ajuns la poziția de a verifica pe alții privind îndeplinirea obligațiilor de serviciu, deja o fac de 4 ani. Dacă mă întrebați acum 25 de ani unde mă văd peste această perioadă vă spuneam secretar de stat. Încă nu am ajuns dar sper să mai urc în carieră măcar cât mai sus poate nu la ultima treapta dar măcar până pe la ultimile trepte.

În Afganistan am ajuns din greșeală. Nu voia fostul comandant sa mă mute de la Bicaz la Piatra Neamț să nu mai fac naveta. M-am enervat și m-am înscris la examen. Am reușit sa trec rând pe rând câte un examen, au fost vreo 10 probe, sport ( 4 probe) examen medical  ( 8 examene) , limba engleză, restul examene de specialitate. Culmea am reușit sa ma încăpățânez și să prind lotul ,,26 de ofițeri din 400 candidați”.  Am stat 7 luni în Kandahar [ 04.05.2012 – 27.11.2012 ] și am simțit frumusețea deșertului, a  nisipului care ne mângâia corpul peste tot, căldura tropicală și toate plăcerile de genul, posibil din cauza asta căutam majoritatea vacanțele exotice. Bine, în „vacanța” asta exotică am dormit cam puțin făceau „vecinii” noștri de peste drum  cam multă gălăgie și tot aruncau cu obiecte peste gard, am reușit să mă feresc de ele. M-am gândit să fac reclamație dar nu am mai făcut-o îmi pierdeam timpul aiurea. Într-o zi m-am hotărât să plec de acolo, de fapt ne-au dat afară, sejurul de 7 luni se terminase, venise alții să beneficieze de ,,all inclusiv”. Am plecat de acolo în pantaloni scurți și tricou, era luna noiembrie mai aveam o vestă și o casca de mă puneau ăia sa o țin la mine, îi ascultam, că dacă vecinii tot aruncau cu tot felul de lucruri peste gard spuneau ca e ,,safe”. Probabil i-am deranjat cam tare că am fi vrut să mai stam și ,,șefii” s-au supărat pe noi de am ajuns în Kârgâzstan, țin minte era în 12.11.2012 se apropia ziua mea de naștere.  Când am aterizat de la 60 grade cu plus am ajuns la – 25 grade. Era zapadă peste tot, cei care ne-au luat de la avion aveau șube eu și colegii ținută de concediu de căldură tropicală. Dupa vreo 2 săptămâni petrecute acolo de am reușit sa ne aclimatizam am ajuns în București. Cam asta despre concediul meu all inclusive din Kandahar și Kabul.”

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată.